Grăbit alerg prin astă lume
Spre un sfârșit întunecat,
Se-adună norii-ntru genune,
Și gându-mi fuge spre-un păcat.

Pe lângă mine, rânduri, rânduri,
Se-nșiră viul fără rost,
Și mă-nfășoară triste gânduri:
Nu voi mai fi, ci doar am fost!

Mi-ai fost o rază călătoare
Și m-ai purtat spre ‘nalte zări,
M-ai smuls din lumi înșelătoare,
Și din izvor făcut-ai mări.

Mi-ai oferit copilărie,
M-ai învățat să zbor, să fiu,
Dar fără tine o să-mi fie
Pavajul vieții un pustiu.

Se stinge focu-n depărtare,
Și piscuri cad încet, mărunt.
Regină dragă, -ți cer iertare!
Că zorii zilei nu mai sunt.

Așa cum nopții îi e Luna,
Făclie vie și un crez,
Îți jur că, pentru totdeauna,
Oriunde-ai fi, eu te urmez!

Dan Gabăr
București, 16 ianuarie 2016