În țara lui „Leru-i ler”
Nu se ajunge cu trenul, ci cu colinde
Și cu miros de zahăr ars.
Daruri ce nu se pot nici cumpăra, nici vinde.

În țara lui „Leru-i ler”
Se doinește sau se doinea odată
Pe plaiuri și prin văi.
Acestea nu au cum să se împartă.

Țara lui „Leru-i ler”
E țara mitică, poveste,
Lăsată de bătrânii cu bărbile-n genunchi
Ce locuiau pe creste.

Țara dincolo de țară,
Dorul dincolo de dor.
Aceasta este țara lui „Leru-i ler”
Sculptată pe-al inimii pridvor.

În țara lui „Leru-i ler”
Doar gândul te aduce
Cu lacrimi ce curg ușor
Pe streșini cu uluce.