un ceas de masă cu bateriile aproape descărcate
trandafirul galben din glastră amplifică frustrarea gelozia
pe frecvență pianul sub ploaie urcă și coboară din locuință
nu știi de ce
nu știi cum
nu știi unde
visele alcătuiesc un turn cu trepte policrome
privești în jos
oamenii ca niște construcții de furnici întind o mână lungă
semnele crucii nu au forță
compasiunea furia perplexitatea nu au forță
poliția și urgențele medicale își ascund neputința
plasa întinsă semnifică prelungirea suferinței
în timp ce râsul ți se multiplică arunci o batistă peste univers
cândva ai strigat și cei dragi purtau căști antifonice
de fapt în dragostea ezoterică dintre prietenul de familie și soția ta
ai avut un creier ca o jucărie de plastilină
azi dictează drogul și alcoolul
să iubești norii cumulonimbus
( citiți de oricine ca pe o carte muzicală de adio).