agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-22 | |
Uși care scârțâie. Uși care se deschid doar pe jumătate.
Uși întredeschise între dincolo și dincoace. Uși întredeschise care nu se închid până la capăt niciodată. Uși întredeschise asaltate zilnic de umbre. Uși întredeschise prin care uneori noaptea cineva se strecoară și le lovește cu pumnul de perete. Blocate între oameni mișcându-se în blocuri se zbat niște uși sublunare. Uși cu balamale năpădite de rugină. Uși înnămolite în întuneric. Uși între care plouă cu umbre trecătoare. Uși care nu se deschid decât pe jumătate. Uși întredeschise între dincolo și dincoace. Uși întredeschise prin care cei dinăuntru țâșnesc afară iar cei de afară se strecoară înăuntru. Uși întredeschise ce se zbat în întuneric pe umerii unui zeu neutru. Uși întredeschise între care o umbră de om se zbate ca o pasăre într-o cușcă. Blocate între blocuri de umbre mișcându-se în blocuri se zbat niște uși sublunare în oameni. Uși cu tocuri năpădite de rugină. Uși care scârțâie la cea mai mică atingere. Uși înnămolite în întuneric. Uși prin care plouă tot timpul cu oameni. Cu oameni aflați în trecere. Uși care nu se deschid decât pe jumătate. Uși întredeschise între dincolo și dincoace. Uși întredeschise prin care umbrele de dincolo se strecoară înăuntru iar cele de dincoace tâșnesc afară. Uși întredeschise care nu se închid niciodată până la capăt. Uși sublunare ce se zbat între umbrele trecătoare. Blocate în uși întredeschise, se zbat niște sticle în curentul iscat de vânt sau de un cuvânt. Ușile se lovesc de perete iar sticlele se crapă acolo unde picurii de ploaie se întretaie până la sânge cu aripa din care ninge cu păsări. Blocate între blocuri de carne mișcându-se în bloc se zbat niște uși pe tăcute într-o singurătate. Uși care se deschid închizându-se și se închid deschizându-se. Uși mai mult închise decât deschise. Uși care nu se deschid niciodată până la capăt. Uși sublunare asaltate zilnic de umbre. Uși pe sub care uneori noaptea se strecoară emisarul saturnian și te anunță de moartea cuiva drag blocat într-un bloc de oameni mișcându-se în bloc uși închise prin care din timp în timp trece câte unul dintre morții tăi dragi venit să-ți mulțumească pentru faptul că l-ai visat cu o seară înainte și atunci prezentul te ia de mână și te întoarce înapoi la visele din trecut despre viitor li la cele din viitor despre trecut. 22.07.2016 21:48
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate