trăiam într-o cochilie de cuburi strivită de privirile vulturilor mă târam ca un limax la mine în casă mă ascundeam între gelatinele surate
traiul era un gest redus de melc lunecos care lăsa bale
pe atunci citeam metamorfoza fără să înțeleg oamenii ba de ce trebuia să citesc
cuvintele melcilor sunt mai groase și se citesc mai rar poveștile sunt mai lente
melcul care a mai citit metamorfoza se spune că a ales să facă flori din ele a ieșit o pară și în loc de semințe avea lacrimi
ïnțelepciunea melcilor a rămas că noi nu putem să dormim pe petale
așa ați ajuns și voi să ne puneți pe frunze și de-aia ieșim după ploaie
traiul meu era o curiozitate pentru melci pentru că nu eram nici cochilie