parcă sunt blocat într-o cutie de fier
oricât m-aș strădui nu am puterea să mă eliberez
asta îmi este condiția fizică din păcate nu pot face nimic
sunt constrâns să vegetez ca o frunză
problema e
privindu-mi viața de la un capăt
la altul am ajuns să cred că de fapt sunt
o umbră niște simple hârtii îndesate într-un dosar
oscilograme rețete proceduri de recuperare mentală
bomboane
de trei ori pe zi

când eram copil maică-mea făcea experiențe pe iepuri
nu că așa voia dumneaei ci pentru că lucra într-un laborator
sau ceva de genu'
acum eu sunt acel iepure alb

nu mă întreba ce mai fac
mă simt ca și cum aș fi într-un film oribil ce rulează continuu
merg pe stradă și lumea nu mă observă trec prin ei ca prin brânză
fără să vadă nimic de parcă aș fi invizibil
oricât m-aș ciupi de obraz pentru a-mi
da seama dacă exist

până la urmă ce mai înseamnă -A FI-
este suficient să dai bună ziua?
să ajuți o bătrână să ajungă bine-mersi pe partea cealaltă a străzii
ori să îți ajuți vecina de la patru cărându-i bagajele
dar unde sunt eu în toată ecuația asta?
caut să mă regăsesc dar nu pot
încerc să mă resuscitez poate în felul acesta aș reveni la normal
alergând mai departe pe acel drum
și dacă ai ști
cu câtă trudă l-am construit
azi un ghiozdan
după câteva "zile" o praștie apoi prima mea dragoste
plus
primul sărut

a fi înseamnă negare?
adică să întorc spatele umbrei
dar dacă acea umbră sunt eu? ce ar trebui să fac să fug ca nebunul urlând
prietene sunt în spatele tău dă-mi șansa să mă revendic