E doar frica, Joanna, o frică migratoare de la mine
la tine. Hai să dormim, Joanna, mama și tata
nu vor muri azi. Joanna, dragostea mea e lumea
celor mai stranii miresme, nu huli. Nu huli, Joanna,
nu huli credința mea în eter. Joanna, suntem

rodul unei iubiri socialiste, care a dat inele
membrilor de partid. E doar o frică, Joanna,
o frică banală pe care, mai târziu, vom miza. Ah,
Joanna, știi tu cât de mare-i întunecimea ta ?
Încă puțin, și fața mea va prinde pui de lumină

și un roz sănătos. Joanna, atunci durere va crește
ca merele pe copaci. Tu vei fi demult un atlas,
iar ochii tăi, Joanna, chiar ei, îmi vor pune,
pielea aceasta proastă, pe os. Și-n sfârșit, Joanna,
în sfârșit, inima mea pitică și crudă, va iubi uriaș.





MEMORIA HIENEI, 2018