Acum o vreme, nu demult.
Acum o veșnicie...
În vârf de deal s-au cunoscut
Un print si-o ciocârlie.

Cu ochi de cer si păr bălai,
Privea spre colivie,
Și prințul n-o înțelegea
Pe mica ciocârlie!

De ce nu zbori spre infinit?
Căci ușa e deschisă!
De ce te-ascunzi cu puii tăi,
Frumoasa mea cea tristă ?

M-ascund aici de lumea rea...
M-ascund de întuneric!
Aici pe deal am lumea mea.
Un univers feeric.

Vezi urme-adânci pe glezna mea?
Am stat mulți ani legată...
Și nu știu dacă pot să merg
Sau să mai zbor vreodată!

Oh, prințul meu! Tu nu înțelegi!
Am fost si eu prințesă...
Trăiam cu zmeu' într-un palat,
Eram a lui mireasă.

Dar era crud și rău si dur!
N-aprecia iubirea!
Și numai ură eu vedeam,
Când întorcea privirea!

Voiam sa fug cu puii mei!
Să zbor de la fereastră!
Off, de-aș putea să fiu si eu
O pasăre măiastră!!!

Priveam pe geam din turnul meu
Si văd un nor cum vine
Și-mi tună într-un grai străin
Se-apropie de mine.

Pot să te-ajut prințesa mea!
Tună încet in șoapte,
În pasăre te-aș transforma,
Și-o să zburăm în noapte!

Oh, negru nor, chiar ai putea,
Să mă ajuți pe mine?
Da! Vreau să zbor! Să evadez!
Da, vreau să vin cu tine!

Eu nu știam că negrul nor
Nu e ceea ce pare!
Mă va muta din turnul meu,
În altă închisoare.

El a uitat ce mi-a promis!
Legată-n colivie,
Eu stat-am zile, nopți si ani
Arzându-mă de vie...

Aripile el mi le-a ars
Cu fulgerele sale!
Si când nimic n-a mai rămas
Plecă spre alta zare.

Si norul negru cum n-a vrut
Prințesă să mă vadă
Privighetoare m-a lăsat
Si cine-o să mă creadă?

Cine vreodată ar iubi
O pasăre măiastră?
Ce stă pe-un deal cu puii ei
Și cântă la fereastră???

Și cum priveam pe geamul meu
Un fluturaÈ™ apare
Și-mi spune:,, Știu problema ta"
Dar are-o rezolvare!

Prințesă tu vei fi din nou,
Și-ți capeți fericirea,
Găsită de vei fi de-un om
Ce îți va da iubirea!

Dar nu va fi așa ușor
Nu te transformi deodată!
Așa...puțin câte puțin,
De-ți dă iubirea toată!

Tu ești acum prințesa mea
Ca într-un cub de gheață
Ce doar iubirea-l va topi
Și îți va da iar viață!

Se va topi încet, încet
El trebui' să iubească,
Curat si sincer si cu toată
Forța omenească!

Oh, fluturașul meu frumos!
Îți mulțumesc...și poate
El va ajunge într-un târziu
Iubirea să-mi arate !!!

Să mă salveze, să mă ia!
Și-apoi să mă iubească.
Căci doar așa puteam scăpa,
De-i deveneam mireasă.

Și a venit micuțul prinț,
Și m-a iubit cu patos
Zile si nopți si ani la rând.
Si-a mai topit din haos!

În brațe el cum mă strângea
Cu-atâta pasiune!!!
Și felul cum mă atingea
Eram in altă lume!

Sărutul lui era divin,
Privirea lui flămândă!
Și trupul său pe trupul meu
Se-aprinde într-o secundă!

Căldura lui în trupul meu
Ușor... topea din gheată,
Sărutul lui pe gura mea
Mă aducea la viață!

Și încet, încet îmi reveneam.
Redeveneam prințesă,
Dar lumea crudă nu voia
Ca eu sa ies din lesă!

Și sufletul i-au otrăvit !
Să nu mă mai iubească!
El era crud si n-a putut
Pe ei sa ii oprească...

Împărăteasa, mama lui
Turbase de furie
Căci prințul, unicul băiat
Mi-a dat iubirea mie!

,,Cum ai putut mărite prinț
Tu, dintr-un neam cu stare
Să te îndrăgostești de ea?
O haită, o-vrăjitoare?!?

Să ne vorbească lumea vrei?
Rușine să îți fie!!!
Să fi cu ea, jumate om
Jumate ciocârlie???"


Și toată lumea-l acuza,
N-au vrut să înțeleagă...
Iar eu plângeam și-l alungam
Căci greu e să m-aleagă...

L-am înțeles și-am renunțat.
Să aibă fericire!
Și tot ce mie el mi-a dat,
Putere și iubire!

Am auzit că-i fericit.
E liber si iubește...
O altă fată de împărat
Adoră și cinstește!

Eu tot aici cu puii mei
Îi pregătesc să zboare.
Iar când mi-e dor, stau si citesc
Povești nemuritoare.

Și chiar de prințul a plecat,
Am devenit femeie
Căci ce-am iubit, a fost de-ajuns
Blestemul să-l încheie!

Și-acuma știu, căci el mi-a spus
Că ușa e deschisă !
Și pot să plec oriunde-oricând
Să nu mai stau închisă!

El nu m-a părăsit de tot
Îmi intră noaptea-n vise
-Să vii mereu, căci...când visez
Las porțile deschise!

Să mă săruți, să mă alinți
Cum o făceai odată!
Și să dispari în zori de zi,
Când mă trezesc speriată.

Speriată că mereu dispari
Când soarele răsare!
Apoi zâmbesc...a fost un vis...
O dulce alinare...

Același deal, același cuib...
Pădurea înghețată,
Și flori de-argint pe geamul meu,
Ce lume minunată!!!

Iar soarele strălucea blând
Zăpada de cristale.
Și-l văd pe el cu ea trecând,
La braÈ› mergeau agale.

Râd zgomotos, sunt fericiți!
O lacrima îmi curge...
Iar ochii ei...îi strălucesc
De mână când o strânge.

El a uitat cât mă iubea,
Dar eu sunt fericită.
Și nu mai simt durerea grea
Doar pace infinită...

Trecură zile, nopți și ani,
Cu bune si cu rele
Același deal, același geam
Și visurile mele.

Și focul arde încet, mocnit,
În șemineu cu jale,
Cu palma geamul aburit
Îl șterg si văd în zare...

Un prinț...să fie oare el?
Nu știu, dar mă privește!
Și văd pe chipu-i obosit
O lacrimă .... Clipește

Si apoi grăbit, cu pașii grei
Nămeții reci ii calcă,
Se îndepărtează...si eu știu
Că n-o să se întoarcă...

A fost o clipă, un moment,
Un strop de nostalgie...
Sau poate nici nu a fost el
Ci altul, cine știe?

Am terminat de împachetat.
Si voi pleca la noapte
Spre alte lumi, cu alți actori
Nu mai aștept deșarte!

Și știu că într-o bună zi,
Voi întâlnii iubirea
Ce va rămâne orice-ar fi!
Și am să-i uit privirea...



Da, l-am iubit, dar l-am uitat
Și totul ne desparte!
Căci soare-i el și lună eu...
El zi, iar eu sunt noapte!