Cândva, stăteam și munceam.
Astăzi! Pe biroul maro întunecat…
Ce, pentru ce, nu știu să spun.
Ceva neînsemnat, mărunt, nici măcar nu gândeam.

Un singur lucru, însă, ciudat și bizar,
Albul nu părea el… era palid, murdar;
Si totuși, să fie altul, schimbat?!
Că doar tot el e de atâția ani…!

Osteneala timpului să te fi întunecat? Albul meu preferat?!
Erai tu, ideal, săvârșit, mă reprezentai!
Dar acum… ciudat, schimbat cum ești,
Parcă nici nu-mi mai placi așa cum erai…
Prea alb, prea luminos, prea ireal să fii adevărat,

La o muncă de birou, pe biroul maro întunecat.