agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-12 | |
Ne trebuia atât de puțin:
câțiva stropi de ceară pentru sigilarea ideii din umbră, o lacrimă ca pentru început de poveste. Și ți-ai zis: „De-aici căutările se lovesc de ziduri înalte, sub care poposesc adormiții din umbră, de parcă nu frig toate așa de mult și nu-i atât de frig în lume, încât să-ți privești, tulburător, destinul ca pe un țurțur de gheață.” Vezi! Nu departe se-aprind idealuri la focul revoltei, arta, cu dinți de copil, mușcă dintr-un trecut păgubos, ceasurile se-ntorc, nimeni nu știe c-a trecut ora dorită, în umbră a trecut, sigilată și ea în poveste. Puțin a rămas, dar nu știu de ce spui vinovat c-ar fi timpul, cu ceară să-l picuri, tot n-ai ști de ce-i este supus tot ceea ce mișcă. El nu bea tot apusul, mai lasă pentru secunda ce vine, fără teamă, din umbră. Atât de puțin trebuia, noi tot pribegim pe tărâmuri străine și ne-ncălzim în revolte sângele, vinovat fără vină. Se-nalță ziduri, dar niciunul nu-i atât de înalt, să nu-l dărâme iubirea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate