domol
monoton și banal
iar în ducerea mea
nu mai văd vreo casacdă

sunt doar un pește
înotând netot
zi după zi
către marea sa

doar uneori
noaptea
când lupi singuratici
își caută luna
rup strigăte mute
le pietrific
și le-arunc departe-n aval

într-o zi cu eclipsă
de soare
mă voi izbi în acest stăvilar
și numai apa va trece

cer mă voi face
să-ți caut lumina