agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-15 | |
îmi strâng tâmplele cu genunchii ca și cum absența ta
mi-ar înconjura fruntea cu lauri naște un idol cioplit și nu închipuit căruia cu huruit i s-a rupt piatra jur-împrejurul prafului lichid maieutica vieții extrage guri alergând îngrozite de orizontul tăcerii în definitiv o mireasă care dărâmă cu voalul rochii găinațul de pe vitraliile catedralelor ipocrit colorate în sfinți crucea a ruginit stă ca un semn de întrebare al unui adevăr orfan orice vis obosește și se sfârșește în luciditatea inutilului numai ciorile nu știu acest lucru și sfidează eternitatea croncănindu-și realul fiziologic ca niște filosofi existențialiști idioți până la naturalețe moartea vine cu exactitate matematică și nici o antiteză nu o poate contrazice suntem văduvii și văduvele unei fericiri atât de înalte încât nici unul dintre noi nu va apuca să vadă muntele ruinat dragostea e un alfabet pentru nevăzători soarele își plimbă pe chipul amorf degetele neputincioase cât de neaoș înjură țigăncile frumoase ascultându-le habar nu mai am ce credea platon despre acest concept și nici unghiile și părul nu le mai cred accidente atât de bine îți stă desfrunzită de curentul stârnit de păsările ce le ies icoanelor pe gură încât simt că aș putea coabita cu iluzia ta de pe cel mai aproape perete nu știu încotro să apuc și mă țin de clanța marii uși de stejar ca un copil care se dă huța oscilez între intrări și ieșiri de parcă m-aș fi rătăcit de mine însumi tulburând flacăra plămânilor pe care îi aud cădelnițând peste mucegaiul pereților și peste lumânăreasă care pare a vinde vacanțe în paradisuri tropicale am să merg acolo ca acuzat voi refuza apărarea din oficiu voi recunoște deschis: insomnia mea e o formă de parasuicid detest gândul de a dormi anonim și atunci iau o gură de vin și în timp ce tu citești „potirul nesecat” ca eu să mă las de băutură scuip semințe de strugure în capul fiecărui șoarece indiscret nu credeam că sună golul instinctual părea că marile idei se vor naște mereu din detalii profilurile h ale cioburilor de sticlă râdeau oxidat în față restauratorilor care nu au știut niciodată culoarea originală a pronaosului și numai scara de lemn afumat ce duce spre clopotniță părea să cunoască rotunjimea liturghiilor în care literele sufletului se amestecau inevitabil cu transpirația palmelor oare sunt o maimuță care nu își poate explica focul întins lasciv pe acoperișul de tablă sau pur și simplu ochiul vânăt de pe cer este luna violată domestic
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate