degetele tale sunt începute
și respirația ta este
și lumina....
ai
atâția copaci răsturnați
atâtea adaosuri
duminici altfel

rămân
pe o margine
cuvintele tale
împing sensul
dincolo
oricât aș încerca
nu-mi iese
senzația elementară
de șampon cu urzică
nici șorțulețul umplut cu pătrunjel
și ursuleți

unde ești

tu?!

poemul
pe care încerci să mi-l dedici e doar
continuarea
a altceva
numai frica ta nesfârșită...
paharul din care bei
nu-mi amintește nimic cunoscut
gura îți acoperă ochii
o singurătate își tremură hidoșenia
nu-ți văd chipul
cum să mă apropii?!


ai degetele începute
și lumina îți este
iar eu
așa nepricepută
mă pierd
pusă în mijlocul drumului