buruiana a năpădit pragul casei din trupul balaurului răpus de sulița sfântă
o umbră tremură pe zidul galben de fum unde cândva a fost o icoană
pe masă ștergarul cernit a rămas pe o strachină spartă
prin golul de sus un petic de cer alb se arată
soarele doarme de mult în lada de zestre printre valuri de pânză visează înaltul
un cântec voios de cocoș se aude
care cu boi vin agale pe ulița satului
iată bătrânii se întorc tineri și luminoși acasă