infern de vorbe-n liniștei convulsii,
cafea, tumult, himere gustative...
de zări distanțe-atârnă-n pandantive
stârnind în mine iaduri de repulsii.

dar încă sunt tăceri laudative,
parfum de floare, zborului propulsii
iar pe retină-n vecilor emulsii
fotografii de tihnă pe stative...

cu unghia-n cerneală înmuiată
în dor nebun corole iscălesc
și vin lumini atunci, divine, iată!

un înger diafan și nefiresc
pășește în odaia descuiată,
oceane de-agonie-n mine cresc...