Omul din fotoliu privește vitrina.

Din vitrină, bibelourile îl privesc.

Un delfin arcuit, un cal cabrat.

Un elefant înfierbântat.

Un Eros cu aripi prea mari,

Cântând la vioară.

În oglinda vitrinei, capul lui mare,

Răsare ca luna în dioramă,

Capul omului din fotoliu.

Înainte de a fi roșu sau orange,

Răsăritul e roz.

Ziua e albă.

Culoarea ei este un alb-înnegrit,

Al florii de orhidee căzute și uscate.

Cerul e argintiu,

Înainte de apus.

Sau mintea joacă feste.

Când el e acolo e și ea,

Când el e absent, ea umblă

De capul ei.

Înfruntă pustiul cu nori diformi

Fără trac. Încremenit în altitudine.

Soarele dispare-

Cum dispare

O piatră

În noroi.

Un dragon invizibil,

Inefabil ca vântul,

Prezent în vibrația luminii,

E înserarea peste obiecte.

Aripi pământii.

Negura nopții urcă pe cer,

Coboară pe case,

Pătrunde în cameră,

Arbore de mucegai negru,

Ghem de întuneric.

Lumina electrică e

Maximul indiscreției.

Omul din fotoliu fixează

Lampa inorog pe propriul craniu,

Trage elasticele mai jos de

Zgârciurile cu lobi ale urechilor.

E gata de scrisul și cititul de noapte.

Așa coboară la somn.

Un sertar cu regina-nopții,

Un sertar cu stele vechi.

Mintea cade în ab-vis,

Visabis.

(pe gheata cu tălpici de fier

suflând în ger, sorbind fin ger,

amintiri palide

circulă pe litere...)

Ah! omul,

Biscuit în lapte,

Biscuit în ceai,

Rumen,

Ros,

Dar oboseala nu mă împiedică

să fiu fantastic!

Zise cu voce răsunătoare,

Omul din fotoliu-

Conștient că replica lui,

E un țărm mobil de care se sparg valurile,

Mării amintirii.

Viitorul e întoarcere,

Încercuire.



Visul e jos, parașutiștii

Ce coboară cu scara,

Din epave de avion,

Încă în zbor-

Sunt sfinți cu cozi de vulpi,

Roșii ca ardeii iuți.

Nu știu ce rost au toate,

Dar e plăcut-

Melcii câmpiei au crescut mari,

Sunt pe picioarele lor,

Se circulă obligatoriu

În diagonală,

Din cerul găurit curge vopseaua,

Potecile sunt legate în fundă,

Există un adevăr!

Pe omul din fotoliu,

Dansul cu ușile

L-a obosit.

Sunt 8 pe care le deschide-închide într-o zi!

De zeci de ori!

Sunt alte 5 pe care le

Folosește mai rar. Dar mult!

Sunt două pe care,

Le deschide din întâmplare.

Dansul cu ușile e

Evenimentul cheie.

Dar el nu știe, nu crede.

În total, el deschide-închide uși

de 175 de ori,

În cursul unei zile,

Mai mult sau mai puțin.

+-15

E drept, e și foit,

Ușile nu sunt singurele

Pe care le deschide-închide,

Mai e și televizorul, laptopul,

Ușa frigiderului, stilourile,

Cărți, sertare, aragaz, veioză etc.

Nu toate sunt necesare, nu toate sunt necesare!

Dansul cu ușa are pași,

Diferiți de la ușă la ușă.

Ideal e să abordezi ușa perpendicular.

E ușor sub un unghi ascuțit, e greu în unghi obtuz,

Deoarece amețești.

Din pricina unei oglinzi

Și a fotoliului,

Ușa camerei sale-

Cea pe care o deschide

Cel mai des,

Se dansează astfel:

Pleacă cu stângul în față,

La 120 de grade,

Plasează talpa lângă toc,

În afara cilindrului

Măturat de ușă,

Apucă mânerul/clanța,

Se împiedică de pisica grăbită să iasă,

Apasă clanța, simte vibrația limbii metalice,

Care face parte din mecanism,

Trage, deschide, ușa pivotează,

Se rotește 90 de grade, el, omul,

Mută mâna pe clanța exterioară,

Aduce piciorul drept din spate,

Pe prag sau dincolo de el,

Talpa piciorului inițial, stângul, se rotește pe călcâi,

Corpul întreg se rotește iar 90 de grade,

Mai mult sau mai puțin,

Trage și stângul,

Eliberează clanța,

Pleacă în direcția dorită.