Fațada


Admir cum ești... perfect machiată,
Părul sublim, buze frumoase
La gât eșarfa preferată,
Pe mâini mănuși lungi de mătase;

Sfidezi pe toți care te întreabă :
De ce arăți atât de bine?
Cum te menți atât de slabă?
Cine se bucură de tine?

Râzând fără să dai răspuns
Ce nimeni n-ar putea să-l creadă,
Că sunt al tău iubit ascuns
Și-a ta răceală-i de fațada,

Iar stratul uniform de fard
Maschează urme de săruturi
Sub el ascunzi obraji ce-ți ard
Că în stomac ai plin de fluturi...

În timp ce șalul de mătase
Îți tăinuiește mușcături,
Urme de buze pofticioase
Și-a bărbii mele zgârieturi

Pe când mănușă-i necesară
Să acopere așa cum poate
La încheieturi urme de la sfoară
Și unghii care m-au zgâriat pe spate.

Nu poate nimeni să te vadă
Pe sub ținută ta regală
Ei au acces la o fațadă
În timp ce-n fața mea ești... goală.