Îmbătrânesc. Se mută o gară mai aproape
De tâmpla răgușită care-o să doarmă-n tină,
Clepsidra senectuții m-așteaptă să se-adape
Din mine, celui care-i vei deveni străină.

Îmbătrânesc. De mâine voi răsări-n uitare,
O altă calofilă iubire te va-ncinge,
Iar eu, purtat de glie, mă voi topi în mare,
Și nicio cucuvaie, de dor, nu mă va plânge.

Îmbătrânesc. Și lumea în urma mea se-nchide,
Nimic nu-mi va reține căderea în eclipsă.
Îmbătrânesc. Ies șerpii tristeții din firide,
Și-mi pare că o filă, din calendar, e lipsă.