o să stau
cu fața
la cântec
n-o să mă mai vezi o să simți
un fel de insectă poate chiar o insectă
una microscopică obraznică vișinie
invadându-ți sângele
estetic scormonind prin ascunzișurile tale
prin gândul albastru spre galben de care nici tu
nu începuseși să știi prea bine
era proiecția cuiva din trecut poate
din acum-ul îndepărtat de tine
o să te invadez
te voi prăda de toate concretitudinile
de jobenul vernil cu vedere la public
la toți ochii iscoditori de moarte plictisiți
căutându-și ocupație pur și simplu
un remediu facil la obsesie
îți voi lua
dependența de piele
toate scările toate accesoriile
pijamaua aia care îți vine așa de bine
și papucii
cheile
tortura gravitației
a orelor fixe bătute în cuie
o să te invadez
o să te pun
cu fața
la cântec