Planurile sunt pe
biroul neras de vreo
câteva toamne; săracul
a pierdut șirul necesităților
ieșitului în lume, i-a prezis
oricum mă-sa imaginară că
va arde mâine, poimâine în
iadul focului
din curte.

Da-ul tău încă se află în
cabina de probă a
Paradisului dantesc, îl
aștept să se scoale cu mine
împotriva unor sfinți
arhangheli exmatriculați
recent din seminarul
iubirii de cel
sărac cu duhul.

Nu-ul aparținând
iscoadelor din leucocitele
tale e resuscitat cu povești,
spălat cu ambrozie despre
care nu se poate glumi oricând
și pus într-un dulap unde n-am
acces până la învierea pe care
tot eu va trebui să ți-o procur
cândva.

Biroul plin de hărți își trimite
soldații la moarte
imperială; unui Napoleon
caricaturizat îi trebuie o ultimă
înfrângere înainte să îi dăm o
stâncă de pe care să-și scrie
epistolele
caraghioase, bune la desfundat
borcane cu mai angoasantul
compot de pere ori lotuși.

Când ei se vor bate, însă, sub cuvântări
ori tunuri logoreice, atunci voi
transpira și eu la baza a ceea ce
istoricii faptelor mărunte vor
numi coloana victimizării
infinite,
împletind dragostea de
logică și setea unui dinozaur
înainte de
extincție.