... de nouă luni și douăsprezece zile
conduc pe străzile povârnite tramvaiul galben
un mic ocol abătut de la traseu
prin piața do Libertade lângă Teatrul Național
numai ca s-o văd, eu în geamul din mijloc
cu veston negru, cămașă albastră
și chipiu neobligatoriu, uneori urcă
și la fel îmi urcă și mie tensiunea,
urmează un drum al mătăsii până la strada cântată
ei îi place mult acolo, bea limon
și privește oamenii vechi din fotografii pe pereți
merge fantastic pe tocuri pe piatra cub
gleznele de argint și chipul răpitor
sunt ceva din alta lume, când coboară
ușa tramvaiului oftează și eu la fel într-un ufff
se uită uneori la mine tristă eu îi zâmbesc
și o plimb printre casele colorate,
galbene, albastre, roz, crem, lila,
până într-una din zile când voi desena
o invitație pentru un apus din turnul Belem.