Coboară tu, siluetă lină.
Eliberează-mă, de orice vină.
Lasă-ma să gust, din păcatul tău.
Păcatul meu, are-un gust prea rău.
Deschide-mi sufletul.
Mănâncă din mine, cu îndestulare.
Dar nu-i destul.
Fă să crească, făr-asemănare.

Lasă-mă să-mi beau cafeaua,
Să îmi leg apoi cureaua.
Plec într-o drumeție lungă,
Ține-mă cât poți de mână,
Iubește-mă pentr-o clipă,
Căci eu sunt o risipă.

Coboară tu, siluetă lină.
Eliberează-mă, de orice vină.
Lasă-ma să gust, din păcatul tău.
Păcatul meu, are-un gust prea rău.
Deschide-mi sufletul.
Mănâncă din mine, cu îndestulare.
Dar nu-i destul.
Fă să crească, făr-asemănare.

Sunt o existență rea,
Ascultă-mă, iubirea mea.
Păcatul meu e dulce, știu,
Dar va otrăvi târziu,
Lasă fructul interzis,
Ascultă, te rog, ce am de zis.

Tu ești un înger parazit,
Dorința-ți e de neoprit.
Dar chiar și-un înger parazit,
Trebuiește ocrotit,
Nici de cum rănit.
Te voi răni negreșit...

Coboară tu, siluetă lină.
Eliberează-mă, de orice vină.
Lasă-ma să gust, din păcatul tău.
Păcatul meu, are-un gust prea rău.
Deschide-mi sufletul.
Mănâncă din mine, cu îndestulare.
Dar nu-i destul.
Fă să crească, făr-asemănare.

Deschide-mi sufletul.
Mănâncă din mine, cu îndestulare.
Dar nu-i destul.
Fă să crească, făr-asemănare.