Și nici nu știi pe lângă ce-ai trecut,
Din ignoranță sau poate timidă
Ai amânat cochet-un început,
Ai refuzat, râzând, primul sărut
Și-ai sugrumat un zbor în crisalidă.

Că trupul tău, rămas în manuscris,
N-a cunoscut poemele nescrise,
Ai regretat, o scaldă într-un vis,
O zi și-o noapte într-un paradis
Iar floarea ta e mai săracă-n vise.

Ce goană largă-n lanuri mari de maci,
Cascade de mirări și de iscoadă
Le-ai dat la schimb pe numai doi pitaci
Și-ades te-ntrebi ce poți ca să mai faci
Când inocența ți-ai lăsat ca pradă.

Spirale reci, rămase-n trupul tău,
Scâncesc și azi că n-au sorbit lumina
Înghesuite-n câlți ca într-un hău,
Suspină-n somn părerile de rău
Că nu au luminat o clipă, tina...