nu vreau să mă ierți,
vreau să mă auzi.
nu vreau să mă crezi,
dar vreau să-nțelegi.
să mă simți – în tot cazul.
să rezonezi și tu cu ideea
că eu sunt ceea ce sunt
și tu ești ceea ce ești.
și tu ești firul de praf care
s-a instalat fatal
într-o cameră nelocuibilă
pe jumătate indisponibilă,
a inimii mele.
și eu sunt ecoul unui gând
ce vrei să-l descifrezi,
dar gândul tace,
moare, se reface…
și nu-l poți auzi,
și nu-l poți nici simți,
iar ecoul e iluzia ta
c-ai putea deriva
fără prea mult efort
felul meu de-a fi.

nu mă condamna
că nu ți-am spus ce simt
și nu mă-ntreba.

fii.
și o să fiu.