m-am așezat pe o piatră
într-un oarecare fel
cum un culcuș de vreme rea
pe margine de inel
să pot asculta în liniște povestea
satului scufundat
în picătura de ploaie
ori vârsta bărbatului așezat
și-n cea de-a șaptea zi încă nu era seară
nici țipenie de om pe sub pat
pe sub altarul micuț închinat cioplitor
cioplitorul din scară și febra mi s-au-ntors
cu o iarbă de leac
și dumnezeul nu eram nici eu
nici iarba amară
nici omul cu glugă
nici greierul mut
întors dintr-un lemn dintr-o umbră de lut