ne spuneam întâmplări
care aveau legătură cu faptul că suntem aici,
în cazul meu,
iubirea n-a mai răspuns la medicamente.

nu puteam fi omul care am promis că voi fi,
rece și bun cu mine,
după fiecare atingere îmi repetam să nu mor,
să nu mai trăiești îmi doream
după fiecare înfrângere...

desfăceam cadouri sub brad,
tu țineai morțiș să spargi un pahar,
nu vedeam legătura dintre noi și ceilalți,
oricât de morți ar fi fost,
pentru mine conta momentul
și gutuia din geam...

vedeam întuneric doar într-o parte a lumii,
din hârtia lucioasă confecționam stele,
măcar una să fie gata până la sfârșitul anului,

îmi vorbeai de păstorii care dormeau pe câmp
și eu nu credeam să existe un loc cu atâta iubire,
încât fiecare cuvânt al tău
să dea rod:
unul zece, altul treizeci, altul o mie...