Cândva, voi fi un suflet de lumină
Lipsit de orice griji, de orice vină.
O să mă înalț ușoară către cer
Și o dată ajunsă sus, o să rămân la el.
Voi desena cu ochii fluturi argintii,
Ce vor zbura voioși, spre alte galaxii.
Și plutind ușor pe-o margine de stea,
Universul întreg mă va legăna.
Șoapte de iubire îmi va trimite-n dar
Prin stelele buchete de un galben ireal.
Voi pluti între stele, soare și pământ
Și n-am să am în minte, nici măcar un gând.
Cât am suferit o dată, eu nu voi mai ști,
Și-n liniștea Universului, veșnic voi trăi.