pe un pat zugrăvit
de o minte bolnavă
soarele curgea
peste umerii tăi
din păr îți crescuse
un curcubeu
liniști virgine îți pictau sânii
cu tăceri bocitoare
te-aș fi mințit că te urăsc
doar așa ca o răzbunare
dar erai mai frumoasă
decât aș fi vrut
și cuvintele tale candelă
mă ardeau încă mocnit
mureai singură
chiar dacă înlăuntrul tău
mai era cineva
dumnezeu îți ștergea încet
fricile din suflet
aș fi vrut să semăn cu tine
să fiu eu cel dinlăuntrul tău
dar tu erai tot mai goală
ca o lună
ca un poem stors
iar visele mele
se amestecau iremediabil
cu un coșmar fără identitate
erai goală