m-am trezit descumpănit
căutând ceva între cer și pământ,
e târziu cerul,
pământul mai rar,
doar ochii din spatele celor fără de vise.

dincolo de ploaie, doar un fir de păr
alb,
o sălbăticie cu ierburi în vânt
și viața ca o iederă
pe o scară de fum

chipul tău
e felul meu de-a plânge
dincolo de penumbră
către puțin.

se aude pianul
ca un trup viu,
apoi se așază.