ochii tăi aveau degete
îmi răsfirau șuvițele
care atârnau de stele
umblam de-un vânt
haihui

uneori
stăteai picior peste picior
pe-o creangă
și fumai zăpada
alunecosule

clipeai din irisul cenușiu
sărutul îți paraliza gleznele
iar mantia jumătate neagră
o aruncai vremelnic pe dimineți

te rugam să-ți schimbi basmul
obsesia tremura
și-mi lipeai de tâmplă pământul
urcat puțin pe frunte

am promis
că-ți voi dezbrăca licuricii
voi despleti aerul în secole
(fiecare cu ziua lui)
mă voi înveli într-o gaură neagră
dar mi-ai fixat pe inelar
moartea
să fii sigur
că voi fi
a ta…

23 Martie 2018