E-un cântec în tot ce-acum vreau să scriu,
Un cântec frumos, de suspin și de dor
Ce-adoarme-n amiază pruncu-n pridvor
Și duce povestea din tată în fiu.

E-un cântec de dragoste mândru și pur
De nevinovată, eternă iubire,
Un cântec ce tu mi l-ai spus din privire,
E cel ce-a-nnodat al inimii șnur.

E-un cântec iubirea și vremea trecută,
Chiar tu draga mea pășeai ca un cântec
Pe aripi de vânt, pe-al pământului pântec,
Prin roua din flori, prin frunza căzută.

E-un cântec atingerea mâinii, sărutul,
Un cântec ce vreau să-l spun înc-o dată,
Cum tu mi l-ai spus prin zâmbet de fată,
Un soare ce înflorește trecutul.

E-un cântec povestea pe care am spus-o,
Un cântec pe care și mâine-l voi spune,
E cântecul nostru, al vremilor bune,
Al copilăriei ce-n zări anii-au dus-o.