se năpustește vis de toamnă-n scripte
rănind o frunză-n ram cules de moarte...
e timp cu taine, veșnice-n duh toarte
și-n orizonturi umbre zac înfipte.

adie lumi de cântec nins departe
și nările ne-or fi pe geruri fripte
s-or ascuți pe zare albe bripte,
zăpezi zâmbind din a tăcerii carte.

doar tu, femeie, vei păstra căldură...
caniculară-n verb de mi te-arăți
de iarna gândului mi te îndură.

scriind pe sânul tău de-amor cetăți
sărut de ocrotire-ți cos pe gură
prin clipa alăptând eternități.