Trăiau undeva odată,
Un băiat și cu o fată,
Și băiatul mult iubea,
Însă fetei nu-i păsa.

Ziua-n care s-au găsit,
Ziua-n care s-au iubit,
O zi minunată,
O zi neuitată.

El era chiar mulțumit,
Ba chiar foarte fericit,
Însă ea era sfioasă,
Și nu foarte norocoasă.

Tot cu teamă și rușine,
Totul nu mergea prea bine,
Ea se face-nstrăinată,
Iar el încă o așteaptă.

ÃŽntr-o zi ea a plecat,
Și de el s-a-nstrăinat,
El devine supărat,
Și sufletu' întunecat.

Sufletul grozav îi plânge,
Însă,fata nu ajunge,
E plecată prea departe,
Și de el nu are parte.

El ar vrea să-i fie-n brațe,
El ar vrea dar nu se poate,
Alte brațe cald o strâng,
Însă ochii lui o plâng.

Mult așteaptă și suspină,
Inima nu-i se alină,
Inima e înghețată,
Iară ea demult plecată.

Dorul e covârșitor,
Iar el moare de-al ei dor,
Însă ea e fericită,
Și deloc nepăstuită.

De-atâtea griji și nevoi,
Acum pleacă de la noi,
O ia spre alte cărării,
Și-a urcat spre alte zării.

El de sus acum privește,
Și pe ea mai mult iubește,
Însă acum e fericit,
Fiindcă-i liber în sfârșit...