Nu a știut decât o variantă cu o conotație albăstruie,
În dimineața-ceea cu parfum și iz de fum.
Vroia ca cel ce se apropie să aducă apă dulce și o plecăciune...
Și trei perechi de diamante dedemult.

Așa știa că e iubirea dinspre poezie...
El să o îngrijească să rămână fericită și pe drum:
Să nu primească nici o indicație pe hârtie...
Și chiar de vânt să fie protejată în postum.

Dar realitatea din lumina aurie,
Printre zambile i-a adus un gând din scrum.
"E mare lucru ca să poți vorbii în armonie...
Și să rămâi alături și în gest desculț."