agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ muÈ™cătura din priviri ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-10-03 | |
(Re)Prezentare
Nu ai È™tiut ce făceai atunci când mi-ai deschis ochii... Nu È™tiai că sunt ferestrele ce ferecaÈ›i-mi È›ineau demonii. Nu È™tiai prin câte am trecut È™i nici cât de rău am ajuns, Cum nu È™tiai de ce i-am născut È™i nici de ce i-am ascuns. Am ascuns în mine cele mai mari frici, dureri È™i suspine, Cele mai mari chinuri È™i orori adunate din lumi străine. Când am avut nevoie de cineva lângă mine, eram pustiit; Mă lăsam dus de val în singurătatea universului infinit. Mă vedeam plângând sânge prin pleoapele înnodate, Care se transformau în È›urÈ›uri ce mă-mpungeau-n spate. Cădeam în eternitate, fiind de tot ce este fizic sufocat, Dispărându-mi orice strigăt aruncat, de nimeni ascultat. Am ajuns să vorbesc cu zeii, să implor cu ruÈ™ine călăuzire, De fapt vorbeam cu mine, zeii fiind risipiÈ›i în putrezire. Am rămas un simplu gând abstract, pierdut prin incert, Nu aveam nici un scop, nu aveam nici formă È™i nici suflet. Din real în ireal, suliÈ›e lungi È™i ascuÈ›ite pe rând înteapă, Din stânga-mi curge-ntuneric, iar din dreapta curge apă. ViaÈ›a se forma în mine, acolo unde totu’ a-nceput să moară, Era câte o apocalipsă zilnică pentru fiecare geneză mortuară. Am înÈ›eles că mor, în fiecare zi, cum zilnic mă È™i nasc, Dar È›in totul închis în mine, pentru ceilalÈ›i fiind fatal. Natura este relativă È™i subordonată gândirii omeneÈ™ti, E bine s-ai iniÈ›iativă, dar de-o astfel de gândire s-o fereÈ™ti. Iadul este o iluzie, sau mai bine zis, doar un produs virtual; Ceea ce se naÈ™te-n tine atunci când dispare tot ce-a fost vital. ÃŽnsă poate fi eliberat, iar coÈ™marul să ne adoarmă pe toÈ›i, Deci lasă-mi ochii ferecaÈ›i te rog È™i-nchide-mi ferestrele la loc!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate