azi noapte s-a dezbrăcat de stele lună echinocțiul
a hăulit cu litere mari nemarginirea sufletului vid plin între
a mimat fericirea cu luna plină de care-mi prindeam dinții colții gingiile
funebru complicat brăzdat
fumam înecat spre frunze inspirînd verde
aș fi ars să le aflu durerea uscăciunii
martori
a venit azi noapte dezbrăcat la mine spre mine
viciat de lipsa simetriei
mă privea cu sens
ți-am făcut o favoare
nu mai trebuie să mă dezbraci tu
mi-am dat jos cocoașa mângâierile graba sărutului
mi-am dat jos toate marginile
ți-am lăsat urme să mă gasești
aș fi ars copacul ce mi-a dat labirint înspre rotundul orice
cocoașa lui strălucea a nimic rotund la goliciunea lui sarcastică
în ochii mei străluceau stele