ard zările pe mormintele
străbunilor noștri,
medalii strălucesc pe piepturile de oase
secole de oțel şi sânge îi apasă
acolo sub pământuri
şi nu vom reuși vreodată
a pătrunde
în negura gândurilor de viteji

poate ar fi vrut să strige
cât toată zarea asta de sânge tricolor,
-Am apărat în opinci neamul,
icoane la gât şi busuioc sfințit
de la mamele noastre
am purtat în luptă
şi am fost tineri și am iubit țara asta
mai mult decât viața noastră
mai mult decât tinerețea noastră
şi ne-am bătut
cu dinții înfipți în patul puștii
şi în prispa casei părinteşti
şi am fost îngropați de tunuri şi dezgropați
de baionete,
şi v-am iubit până în prăpastie
şi am murit în văzduh,
şi am înviat din cenușă şi iar am murit
sfârtecaţi
şi am trimis acasă aceste spice de grâu
să le puneți la troițele din capătul satului
şi la crucile taților noștri
pe la fântâni să le puneți
să treacă mirese și miri,
să se gândească o clipă
că jertfa noastră a fost tinerețea
şi inima clocotind
că am fi vrut poate să fim cândva
bunicii voștri
petrecându-vă la altare