poate această primă respirație a zorilor
nu are de-a face cu Luminătorul meu
trezit încă de cu noapte

sic transit gloria mundi
sic transit gloria mundi...
pe verticala unui everest de sticlă
țipă în ecou prima lumină
nehotărâtă de a fi undă sau particulă

în celula mea cu gratii spre inimă
umbra nu-mi mai coboară de pe tavan
sapă
sapă
îmi caută cerul pierdut

ultimul cocoș al lumii
urlă a treia oară
cocoțat pe nimbul papei
și totul devine alb-

-o pânză în așteptarea
Pictorului din Liniște