agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-04 | |
spune-mi, de ce nu mai simt
emoțiile în pupile? de ce mai demult, primăvara îmi trimitea impulsuri prin artere? zburau forme ciudate de păsări prin pătrarul lunii pline... spune-mi ceva, de ce nu-mi mai creşte dorința în penumbră? îți mai vine să joci pe ritmuri neînțelese cu aripile tale de salcie, cu picioare de lut? poate eu, poate tu, vom renaște din propria decadență din compromisul uitării păcatului de ieri, remuşcării de azi, câte clipe, câți ani, prin vremuri ciudate ne vom preface că nu a fost nici o moarte de îngeri, nici o ploaie de meteori sub amarii cireși, sub icoane de fier? îmi trimiți o privire prea verde pentru mine, spui povestea veche a marilor iubiri, nu mai știi să ai răbdare în mijlocul codrului, nu mai știi să accepți revenirea abstractelor secunde, alegoria de atunci a fost la fel ca și magnoliile fără frunze din Rai, nu eram decât noi și o primăvară poate prea devreme mai ții minte când căutam naufragiați o iubire, o epavă de lemn, de lemn neînflorit, preziceri albastre, tăcute din cer, triste cuvinte ce curgeau în suave licori de vioară se preface ceva, se preface amurgul, se preface în sânge, în izvoare și miere, şi echinocțiul cade pe chipul tău de mesteacăn, nu ştiu cum, prea tardiv, prea devreme, ca uitarea într-un suflet de cremene
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate