pronunți copac
și se face frig ca și cum
universul ar găzdui sine die
o pădure de semne cu înțelesuri în jos

cuprinzi dimineața aceasta într-un enunț
prin care oamenii umblă ca și cum ar fi urmăriți
din când în când tramvaie galbene le iau în posesie privirile:
prin geamuri: niște păsări surghiunite

rupi o silabă în două... în trei... în nimic

te situezi centrifug
și vulturii se reped
să prindă bucata cea mai bună

cu ultima resursă de vigilență mă faci atentă
cum de luni în șir îmi vorbești
despre iubire

cu toate strădaniile mele
aud numai sin/gu/ră/ta/te