agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1766 .



Dialog
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cristianovicz ]

2005-09-17  |     | 



Ea: Ce vrei să scriu? Nu am idei
Și chiar de aș avea, cu ce?
Totul se topește-n jur…
El: Nu conteză ideile prefăcute
Ci doar ce trece-n gând.
Înșiră-le pe rând.
Ea: Bla-bla și tra-la-la și sau atât…
A da… și mor de cald.
El: Adevărat că-i cald dar nu contează
Puterea-n gând tronează.
Și vreau să te ghicesc, încet.
Ea: Ce trece peste ape și șade ușor pe stâncă?
El: Este sufletul ce-ngână
Un firicel de cântec ușor șoptit
Către o ureche de pitic.
Ea: Cadavre descompuse ies iar la promenadă
Iar din ale lor glande curg șuvoaie de puroi…
Vară gotică cu iz medieval…
El: Eu iară stau în gară
Și după moi cadavre eu privesc,
Încerc să ma gândesc
La blestemata vară.
Ea: Blestem? Este doar un pas peste un fir de apă
Iar acolo-n zare e un fluviu fără pod.
Poți să-l treci?
El: Eu dorință am și putere-n oase
Dar fără tine nu se poate.
Vreau lângă mine să te am
Și chiar un suflet aș da pe-un ban.
Ea: Pe un ban? Glumești copile…
Sufletul nu se poate prinde și apoi vinde.
El e vulturul ce zboară spre cer
Și apoi el șoptește lin.
El: Sunt blestemat cu fericirea
Ce nu o pot găsi.
Să fiu plin de nemurire
De asta-aș vrea sa mă pot feri.
Ea: Fericirea nu se mai găsește…
Ultima oară a fost cumpărată de un nebun
Și de atunci fericirea a fost pusă la păstrare
Până o să apară cineva demn de ea…
Dar, vezi tu, nimeni nu poate fi demn de ea.
El: Ba da! o fire moartă și fără dogmă
Ce știe să trăiască fără a ști
Și iau o gură înc-o dată din dulcele pământ.
Fericit sunt că am cui să vorbesc
Să uit de mine și de moarte
Ce va veni pe ramuri verzi
Făcându-mă să cad pe spate.
Ea: Eu nu mai cred în fericire
Sunt o păgână! eu nu mai cred în nimic.
Sunt singură și o să mor așa.
Rămâne doar bucuria de moment.
El: Nu fi deznădăjduită-acum.
Să știi că cineva te-ascultă.
Privește-n jur și nu-n pământ,
Nu crede–n frunza veștejită.
Ești prea departe cu-al tău gând
Și nu ești atentă.
Încredere să ai în cineva,
Nu merge la derută.
Ea: Gândește-te că totul o să dispară…
Fiecare o să aibă propria-i potecuță,
Și nimeni nu o să se uite-n urmă,
Doar poate frunzele căzute și apa care trece.
El: Eu mă opresc aici, la început de drum
Căci totu-n față mi s-adună.
Eu voi rămâne pe veci un gând
În mintea-mi scursă.
Ea: Viața, fericirea și iubirea sunt trei năluci
Iar eu mă amăgesc cu ele…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!