agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-17 | |
Ea: Ce vrei să scriu? Nu am idei
Și chiar de aș avea, cu ce? Totul se topește-n jur… El: Nu conteză ideile prefăcute Ci doar ce trece-n gând. Înșiră-le pe rând. Ea: Bla-bla și tra-la-la și sau atât… A da… și mor de cald. El: Adevărat că-i cald dar nu contează Puterea-n gând tronează. Și vreau să te ghicesc, încet. Ea: Ce trece peste ape și șade ușor pe stâncă? El: Este sufletul ce-ngână Un firicel de cântec ușor șoptit Către o ureche de pitic. Ea: Cadavre descompuse ies iar la promenadă Iar din ale lor glande curg șuvoaie de puroi… Vară gotică cu iz medieval… El: Eu iară stau în gară Și după moi cadavre eu privesc, Încerc să ma gândesc La blestemata vară. Ea: Blestem? Este doar un pas peste un fir de apă Iar acolo-n zare e un fluviu fără pod. Poți să-l treci? El: Eu dorință am și putere-n oase Dar fără tine nu se poate. Vreau lângă mine să te am Și chiar un suflet aș da pe-un ban. Ea: Pe un ban? Glumești copile… Sufletul nu se poate prinde și apoi vinde. El e vulturul ce zboară spre cer Și apoi el șoptește lin. El: Sunt blestemat cu fericirea Ce nu o pot găsi. Să fiu plin de nemurire De asta-aș vrea sa mă pot feri. Ea: Fericirea nu se mai găsește… Ultima oară a fost cumpărată de un nebun Și de atunci fericirea a fost pusă la păstrare Până o să apară cineva demn de ea… Dar, vezi tu, nimeni nu poate fi demn de ea. El: Ba da! o fire moartă și fără dogmă Ce știe să trăiască fără a ști Și iau o gură înc-o dată din dulcele pământ. Fericit sunt că am cui să vorbesc Să uit de mine și de moarte Ce va veni pe ramuri verzi Făcându-mă să cad pe spate. Ea: Eu nu mai cred în fericire Sunt o păgână! eu nu mai cred în nimic. Sunt singură și o să mor așa. Rămâne doar bucuria de moment. El: Nu fi deznădăjduită-acum. Să știi că cineva te-ascultă. Privește-n jur și nu-n pământ, Nu crede–n frunza veștejită. Ești prea departe cu-al tău gând Și nu ești atentă. Încredere să ai în cineva, Nu merge la derută. Ea: Gândește-te că totul o să dispară… Fiecare o să aibă propria-i potecuță, Și nimeni nu o să se uite-n urmă, Doar poate frunzele căzute și apa care trece. El: Eu mă opresc aici, la început de drum Căci totu-n față mi s-adună. Eu voi rămâne pe veci un gând În mintea-mi scursă. Ea: Viața, fericirea și iubirea sunt trei năluci Iar eu mă amăgesc cu ele…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate