Visez cu ochii deschiși
mergând
cu gândul la tine.
Mi-ar plăcea
să știu sigur
Ce ești,
Cât ești,
Că ești,
dar văd
că nu am să știu
Acestea
Niciodată.

De ce? mă întreb în gând, dar cu vocea ta.

De ce îți este frică?

Îmi este frică
în secunda unu
De mine,
ÃŽn secunda doi
De mine din tine.

Apoi iar unu,
Apoi iar doi,
Unu, doi, unul.

De ce ți-e frică? ma întreabă vocea ta din nou, dar de data aceasta în inima Noastră.
(există O inimă a Noastră?)

Că ai putea fii fericită?
Îți cunoști ființa cu adevărat fericită?
spune-mi Adevărul.

Nu. Mi-e frică de fericire.
Nu îi cunosc niciodată Prețul.

Ha! sari tu, râzând.
ÃŽn inima mea,
Fericirea ta
Nu are preÈ›.
Ești pregătită să te învăț
ce sunt,
cât sunt?