toți avem în viață câte o misiune
un drum care să ducă la Dumnezeu
dar e pavat cu ironie și perversiune
și este imposibil de trăit ca un zeu.

și drumul traversează un pustiu
cu scaieții care se înfig în sânge
sub cerul străin vitreg și plumburiu
păzit de un înger care mereu plânge.

mă străduiesc să am gânduri lucide
chiar trebuie să mă păstrez în formă
cu energii extrase din glucide
cu timpul care trece mereu prin reformă.

vreau să mă înconjor cu fețe placide
cu tot cu bătrânețea care mă transformă.