cu zâmbete pe față întâmpin zorile
mirată de atâta lumina și căldură
mă completez cu fluturii și florile
știind că Dumnezeu de mine se îndură.

mă duce la izvoare să-mi primenesc chipul
la sfinții munți din care mirul izvorăște
în goana după bucurii mă istovește timpul
dar mă energizez cu versul ce sporește.

orice aș face mi-e gândul tot la stele
ele mă inspiră la margine de vreme
m-au nins cu vise când bune când rele
și tot ce simt se transformă-n poeme.

lumini și umbre sunt trăirile mele
o aglomerație de gânduri boeme.