eu sunt ucisul visului de lut
din gândul ars mă fac ulcior
mi-adun umbra din spatele casei
apoi o răstorn sub prispă
sau undeva în pridvor

eu sunt străinul din mine
care-și sapă cu mâinile groapa
pe o colină în văzduh
am iubit prea mult drumul spre casă,
o Fată Morgana
și primul ei sărut

eu sunt ucisul care încă mai umblă
căutând un vremelnic vis, un surâs, un popas,
teiul bătrân mă oprește spunându-mi
- oricum nu te mai așteptă nimeni mâine
odihnește-te în lemnul meu,
câine de pripas!