nu contează
dacă ți-a rupt o mână un picior
a schimbat prioritățile de la 5 cu detaliile de la 7
ți-a pus mecanism / te-a prevăzut cu programe sofisticate
a-mpins mai apoi vremea... și... ce s-a ales de tine?!

a dat buzna ți-a răvășit intimitățile
a luat haina ta de gală cu nerușinare și-a etalat-o
printre opinci
ți-a devalizat
cele 4 cămăruțe ale inimii
fără să te consulte a încheiat
convenții contracte (dez)acorduri
în defavoarea ta
fără vreo culpă a redundanței
nici a contradicției

te-a văzut mai apoi la un colț
murdar orb șchiop flămând
a simulat ne(re)cunoașterea
sau poate ți-a aruncat din priviri
bănuțul acela în care își tot agăța trena
spre marile reprezentații

și nu-i spui ei
(nu se face în fața unei aristocrate!)
că nu mai poți
că ești vândut de dator
că te arată cu degetul lumea
și buba ta...

te întorci cuminte
pe fragmentul personal de supliciu
îl reiei în posesie te faci că nu-i vezi
aberațiile sfruntata nerușinare
o întrebi din tăceri:
o cafea? un trabuc?
pleci capul când ea se răstește la tine

îi accepți toanele de pisică
îi pui la dispoziție:
gambe prelungi. porțelan de Sèvres. centru cosmic. Destinul!

te reinventezi
într-un minor proces al abdicării de sine
îți urli în oglindă:

auzi?!

te porți cu mănuși!

în ruptul capului
nu vei putea trece
peste dreptul
primului născut!