Alunecă-n amurguri poteci ca să îmbrace
Iubirilele golașe ce se așează-n pânze,
Își unduiesc lucirea, când sufletul lor tace,
Flămândele dorințe, răscolitoare mânze.

Au încolțit în inimi boabe de foc din stele
Și pietrele de moară au măcinat descântul,
Iar farmecele Evei a sângerat perdele
Și-a dezlegat văzduhuri ce mișcă infinitul.

Aprinderile toamnei și-au rupt din sâni vibrații,
Scântei copleșitoare aduc ispite-n ură,
Miroase-a Dumnezeu și-a primăveri pe gură,
Gustând ochii plutirii, beau vin din constelații.

Și aerul se-‘mbată când vântu-i duce-aghiasma
Ce a lăsat din spirit, împrăștiind mireasma!