Ce apără zidurile acelea
pentru care nu găsim suficient
gunoi?

Ideilor le place acum să se
transforme în ambalaje pentru
somnifere sau în cărţi cu pagini albe,
speculând foamea maselor
muncitoreşti cam dense
pentru Floriile ce,
deloc plutitoare, pot fi
inventate în fiecare zi.

Iar civilizaţia e văzută deja ca
un zvon destul de obez, căruia
nu-i mai este frică de războaiele
cu o mie de rotiţe şi împunsături,
care nici în cărţile pentru dezaxaţi
nu mai sunt primite cu hainele
pe ele.

Dar acele ziduri de cât gunoi au
nevoie pentru a ne striga pe
nume, fără sintaxe,
cârpele de sub visele prea clare?

Şi cam ce culoare au zidurile dintre
întrebările nerostite azi-noapte?