fumez o țigare mâhnită pe fotoliu
gânduri încălzesc în aburi de cafea
zorii comediei au intrat în doliu
pe scena României a mai murit o stea.

se duc pe rând artiștii, lumea-i tristă
și cerul plânge trei zile la rând
teatrul își destramă masca pesimistă
viorile suspină pe strune lăcrimând.

mă plimb prin pădurea de stele regală
fructul dulce al luminii îl culeg
la miezul nopții în straie de gală
printre vise de artiști mă reculeg.

îngerul meu binevoitor și tandru
mă mângâie cu petale de leandru.