marea e una dintre iubitele mele. statornică
am așteptat mult până să ne întâlnim
eram adolescentul timid dar când mi-a șoptit vino, m-am dus.

am ajuns cu primul răsărit. nu m-a zărit printre celelalte umbre
era ocupată să-și spele pletele de spumă
și să ademenească soarele în apă. mai mereu pusă pe șotii

dar din acel moment ne-am văzut, iar și iar și iar
și m-am lăsat purtat de valuri ca un pescăruș istovit
până când linia orizontului s-a strâns jur împrejur, inel de lumină

oricât aș fi de supărat, nu pot să-i rămân mult timp departe
mi-a intrat în carne, în sânge, în suflet, în gânduri
o știu, mă știe,și cred că va lăcrima puțin când o să mă ridic ceață